Marea criza ANAF

Si uite ca venit marea criza ANAF. Da, da, aia care inchide magzinele si buticurile pentru plusuri (sau minusuri) in gestiune.
Spunea unul ca ,,Câtă vreme nu afectează baza impozabilă nu e treaba statului dacă sunt plusuri sau minusuri in gestiunea zilnică, ci treaba patronului.” Da, groso-modo pare doar treaba patronului si a angajatului. La fel cum tot treaba patronului si a angajatului pare si salarizarea… sa vedem de ce.
Am stat dimineata si am urmarit activitatea unei angajate de la centrul de paine din colt. Paine de 80 de bani. Toata lumea intinde o bancnota de un leu. Se aude invariabil ,,nu am marunt” din cand in cand, aruncat asa catre sfarsitul cozii. Nimeni nu a stat si nu a cerut restul, 20 de bani. Am zabovit cu tot cu stat la coada pret de 16-17 persoane. Nici macar unul nu a primit rest.
Din experientele anterioare stiu ca primeste paine de doua ori pe zi si ca pentru un sortiment primeste 150 de paini. Am facut un calcul simplu, 0.20 ron x 150 de paini = 30 ron pe zi, adica 30 ron x 30 zile = 900 ron pe luna venit neimpozitabil si nefiscalizat. Doar dintr-un sortiment de paine.
Treaba angajatorului devine evidenta… ofera angajatului un salariu minim pe economie cu mentiunea ca poate pastra plusul din casierie. Motiv suficient pentru vanzator sa faca tot posibilul ca acest venit sa fie cat mai mare. Miscarea ANAF de a sanctiona aceasta practica de a baga mana in buzunarul clientului provoaca valuri si panica. Angajatul, vanzator, tipa acum ca din gura de sarpe ca ii dispare sursa de venit. Nu are cum sa il oblige pe angajator sa ii dea un salariu mai mare, a acceptat salariul minim si contractul la angajare.
Culmea, toti ceilalti angajati din sistem nu tipa, nu urla si nu protesteaza impotriva ANAF. Motivul? Simplu, nu realizeaza venituri din ciupeala. Nici un sofer nu s-a plans ca ANAF a inchis un magazin pentru plus in gestiune (bani nejustificabili). Din contra, toata lumea spunea: – Pai si eu i-am lasat maruntis in fiecare zi, mie nu imi da nimeni…

Minusurile din gestiune

Sa vedem cum stam cu minusurile din gestiune.
Simplu, platesti un angajat cu minimul pe economie si acesta isi rotunjeste veniturile ciupind din gestiune ce are nevoie prin casa. Un borcan de zacusca, o sticla de ulei, doua paini, fiecare pe unde lucreaza. La sfarsitul lunii se regleaza din ciupelile clientilor sau din hartii. Aceeasi Marie dar cu alta palarie.

Beneficiarii ANAF

De ce zic ca miscarea ANAF este un lucru benefic pentru societate. Ei bine, deoarece aceasta revolutie poate provoca angajatii sa solicite salarii pe masura pregatirii si a functiei ocupate. Sa retinem ca prima masura a fost impotriva patronului dar in curand patronul va acuza vanzatorul de plusul in gestiune. Sa vezi cand vanzatorul va fi obligat sa achite amenda. Sa vezi cand vanzatorul va cere salariul pe merit sa nu mai stea la pica nene. Sa nu ma bage mana in buzunarul clientului. Numai in Romania auzi, nu am rest, nu am marunt. Oriunde in Europa primesti rest si ultimii banuti. La noi, a dsiparut maruntisul din sertarele magazinelor.
Sa vedem acum ce aleg vanzatorii. Salarii mai mari, pe masura veniturilor realizate din bacsis, ciupeala, fraiereala, sau alt loc de munca.
Nu fiti naivi si nu inventati cresteri ale preturilor pentru ca patronii sa plateasca salariul meritat de angajat. Oricum multi lasau 20 de bani pe tejghea la fiecare paine cumparata. Nu trebuie decat fiscalizat acest venit si plasat in salariul angajatului. Cresterea salariala se va vedea in doua luni de la implementare. Se va vedea salariul firesc, meritat pentru vanzatori. Dar vorbim de paine… luati de exmplu o benzinarie. Platim benzina la pret international, de ce nu am avea salarii pentru angajati tot la nivel international. As vrea sa intru in benzinarie si sa vad cum zambeste angajatul, fericit de salariul lui. A vrea sa nu ma tem ca indoaie motorina cu apa doar sa mai adauge cate ceva la salariul de mizerie pe care il primeste. As vrea sa stiu ca pleaca acasa fericit stiind ca se poate baza pe un salariu indestulator pe care il va primi la sfarsitul lunii si nu ingrijorat ca azi nu a produs suficient cat sa cumpere o cutie cu lapte.
Sa refacem calculele si sa vedem cum plusurile sunt in realitate venituri neimpozabile si inconstante ceea ce creaza un disconfort financiar si sociologic.
0.20 ron x 150 paini x 30 zile = 900 ron.
By CVA